Dependenta de jocuri de noroc

Salutare.

Scriu ceea ce urmeaza cu speranta ca poate cineva care trece prin aceeasi situatie, poate gasi putina ambitie, si sa-si reia viata in propriile maini.

Cum spune si titlul, toata povestea e legata strict de mine. De problemele pe care mi le-am creeat singur, din nimic.

Pana la 20 ani nu stiam ce e acela casino, nu stiam nici macar pe unde sa bag banii in aparat, iar pe atunci, ma angajasem recent ca barman. Castigam undeva la 1400 de lei pe luna. Intr-o seara, dupa munca, am mers cu un coleg prima data la casino, evident, sa invarta si el 50 de lei. Mi-a aratat el unde se baga banii, si de curiozitate am bagat si eu tot 50 de lei. Cred ca la maxim 4 apasari de buton am castigat 1700 de lei. A fost un soc psihic. Sa faci mai multi bani decat salariul pe o luna in nici 3 minute mi s-a parut ireal. A fost o adrenalina cum n-am mai simtit pana atunci, si parca-mi si imaginez cum stateau 2 draci pe aparat si cantau la vioară in momentul ala.

Pot spune ca acei 1700 de lei au fost si singurii bani castigati din aparate cu care am facut vreodata ceva, cum ar fi sa cumpar haine, parfumuri, sa-i sparg in oras, cu prietenii, fara sa ma uit la preturi, ca na, erau veniti de nicaieri.

Banii astia s-au dus repede, si evident, ca un caine, de foame, am inceput sa ma duc singur in casino, cu mizeria de ciubuc pe care o faceam zilnic. Undeva la 30,40 de lei, nu lucram intr-un loc prea cunoscut.

La inceput miza pe care jucam nu cred ca depasea un leu. Eram fascinat, ma simteam de neinvins cand eram acolo, si simteam ca mereu e posibil sa castig iar, nu 1700 de lei, dar mai putin trebuia sa fac cumva. Si asa a si fost. Primele luni cand am inceput, nu era zi de la Dumnezeu sa nu castig. Bani frumusei pentru vremea aia, 700,800 de lei pe care in 2 ore de jucat pe mizeriile alea de mize, ii faceam. Plecam chiar si cu ei acasa.

Totul s-a schimbat, cand am bagat 100 de lei in aparat, iar din pura greseala, (noroc pe atunci) am dat o singura mana pe miza de 90 de lei. Culmea, din acest singur spin, am luat speciala, iar aparatul respectiv a platit undeva la 8000 de lei. Destul de putin in ochii altora avand in vedere miza, insa mie efectiv mi-a dat X la creier. Nu realizam ce se intampla, se facuse coada de animale in spatele meu, incurajau si tipau de parca eram la stadion si daduse echipa favorita gol. Cand am vazut suma aia scrisa ca si castig, imi tremurau mainile. Am citit de cateva ori sa fiu sigur ca sunt trei 0-uri. Am scos banii, insa atunci s-a si schimbat ceva.

Pentru prima data, nu am plecat acasa cu ei, desi erau mai multi decat vazusem in viata asta pana atunci. Am ramas in continuare acolo, evident, clasica cinste depravatiilor care faceau galerie aparatului sa plateasca. Am ramas cateva ore bune acolo, simtindu-ma in extaz. Am continuat sa joc, iar intr-un final, am plecat acasa cu 16000 de lei. Aveam banii bagati prin toate buzunarele, si tin minte ca si taximetristului i-am dat 200 de lei cand m-a lasat acasa.

Ajuns acasa, evident, mandru, le-am zis alor mei. Parintii mei sunt cei mai iubitori si intelegatori oameni posibili, o sa revin la ei mai tarziu. Ei, socati sa ma vada cu atat bănet, m-au intrebat de unde ii am. Si le-am recunoscut exact de unde au venit. Pe atunci, nu minteam in legatura cu casino-ul, pe nimeni, din contra, chiar ma laudam ca joc si ca eu nu pierd.

O buna parte din banii aia le-am dat lor, nu erau nici ei in cea mai buna stare financiara, si evident, au fost folositori. Au putut inchide o rata, si restul de bani i-au bagat in renovarea casei. Eu mi-am pastrat undeva la 6000 de lei, ceva de genul.

Fara nicio exagerare, acei 6000 de lei, i-am jucat in maxim 10 minute. I-am pus pe card, si descoperisem eu atunci Superbet, online. Cand m-am vazut ramas doar cu 6k din 16k, am zis ca trebuie recuperati, ca si asa, eu nu pierd. Depuneam cate 500 de lei, si jucam 10 maini pe 50 de lei apasarea. Daca stau acum sa ma gandesc, 10 minute cred ca e mult, s-au dus si mai repede.

In orice caz, banii aia au disparut instant, si eram in stare de soc. Pentru prima oara, pierdeam, si pierdusem mult. Nu le-am zis parintilor, evident, m-am ascuns, mintind, diverse motive si explicatii false.

Mama de atunci intrase la banuieli, stia ce presupun jocurile de noroc, insa nu credea niciodata ca o sa fie o problema la mine, stia ce individ a crescut si ce ambitie puteam sa am. Ambitia asta s-a dovedit a fi un mare inamic mai tarziu, in povestea asta.

De atunci, am inceput sa cer salariu in avans, doar cu gandul de a recupera acei 6k. Patronul barului imi dadea, mai mereu, stiindu-ma un baiat responsabil, il minteam ca am probleme in familie si ca de aia am nevoie de bani. Ajunsesem sa lucrez pe gratis practic, iar la ziua de salariu, mai primeam 100,200 de lei, restul deja ii luasem, si deja erau jucati de mult. Incepusem dupa sa cer imprumut colegilor de munca, cu aceleasi pretexte odioase, probleme in familie, bani de medicamente, amenzi primite acasa, eram foarte inventiv cand eram vorba de mintit pentru casino-uri. Oamenii ma ajutau, iar dupa ce pierdeam banii imprumutati de la ei, ceream parintilor inapoi ca sa le pot plati. Parinti pe care de altfel ii minteam, inventand tot felul de bazaconii.

Situatia s-a schimbat cand am aflat de IFN-uri. Camatari cu acte, care in 5 minute iti si virau banii pe card, imediat dupa ce semnai contractul. Am inceput sa imprumut de la ei, iar la un momentdat, facusem datorii de aproximativ 5 mii de lei. Nu mai castigam, nu mai faceam bani din nimic, si jucam doar online, pe telefon. Cum ii primeam de la IFN, cum ii transferam la Superbet, de parca le plateam eu lor salariul.

Din ultimii 200 de lei pe care-i aveam pe card, intr-o seara, dupa munca, s-a intamplat nenorocirea. Am castigat undeva in jurul sunei de 25 de mii de lei, 250 de milioane. Senzatia de usurare, de adrenalina, de extaz, de fericire, a fost mai intensa decat un orgasm, serios vorbind.

CEL MAI RAU LUCRU CARE SE POATE INTAMPLA IN CASINO E SA CASTIGI, NU SA PIERZI.

Imi facusem planuri, ma uitam pe OLX de masina, de laptop, de un telefon nou, calculam cat am de platit la IFN-uri, sa le inchid, etc.

Banii aia nu au fost scosi niciodata. Cand am vrut sa dau retragere, mi s-a cerut verificarea contului. Sa trimiti poza cu cardul, cu cifrele acoperite, fata/verso, etc. Procesul de verificare mereu era amanat, ba ca nu e poza clara, ba ca trebuie si extras de cont, diverse baliverne. Proces care s-a intins mai bine de 7 zile. Daca ai citit pana aici, poti sa fii sigur ca acei 25k au fost jucati pana a fost verificat contul. Zilnic, cate 2,3 mii de lei, ca na, erau multi, imi setam limite si mai mult nu jucam. In 5 zile, toti banii s-au dus, jucand constant, fara control, pe mize maxime. La 2 zile dupa ce am terminat banii, surpriza, contul a fost verificat cu succes.

Simteam ca mor, frustrarea pe care o simteam nu ma lasa sa dorm noaptea. Altii fac credit 5 ani pe banii astia, si eu i-am jucat ca ultimul prost. Deja nu le mai spuneam parintilor, si ascundeam totul, de toata lumea. Deja ma taiasem de prieteni, ma indepartasem de familie, aveam cearcane mereu, si dormeam maxim 3,4 ore pe seara, doar sa lucrez 13 ore dupa.

Am continuat sa apelez la IFN-uri, cred ca ajunsesem sa am undeva la 10 credite active. Salariul lunar, evident, in 5 minute era terminat. Nu jucam pe miza mai mica de 20 de lei, ca na, aveam ceva bani de recuperat, si nu-i recuperam jucand pe 2 lei.

Au fost multe dati, exagerat de multe, in care castigam cate 6,7,8 mii de lei pe seara, care mereu erau jucati inapoi. Nu ma puteam oprii, si nu ma multumeam cu sumele alea. Castigasem 250 de milioane inainte, trebuia sa castig macar atat sau mai mult ca sa ma simt bine.

Haosul asta a continuat, si dupa ce am schimbat jobul, m-am angajat in call center, de acasa, job full remote. Castigam undeva la 3200 de lei pe luna, mult mai mult decat faceam vreodata in bar, numai ture de noapte. Eram efectiv un monstru. Ma uitam in oglinda si nu ma recunosteam. Ajunsesem sa am datorii undeva la 350 de milioane, atat la cunoscuti, dar mai ales la IFN-uri. Ma sunau diverse numere de cel putin 30,40 de ori pe zi.

Dupa, au inceput executarile silite, care veneau una dupa alta, si acasa, si la munca, si la banca. Atunci au aflat si ai mei de toate lucrurile astea. Dezamagirea pe care o vedeam in ochii lor, cu fiecare poprire care venea acasa, ma sfasia psihic. Ii vedeam cat de tristi sunt, si au incercat luni de zile sa vorbeasca cu mine si sa ma ajute sa-mi revin. Au vrut sa faca rata la banca, doar sa ma scape pe mine de ele. Insa nu am acceptat, nu m-a lasat ceva sa stiu ca fac ei datorii pentru mine, mai ales pentru un asemenea motiv. Mereu promiteam ca le rezolv singur, ca ma descurc, ca alte datorii nu mai am, so on so forth.

Salariul care-mi ramanea mie dupa popriri era o treime, luam pe luna undeva la 1000,1100 de lei. Evident, cu mizeria aia de bani care-mi ramanea, eram direct pe Superbet.

Toata situatia asta a continuat, cam 3 ani. Ajunsesem la 61 de kg, parul alb, uscat si tras la fata exact ca si coaiele unui țap. Imi pierdusem orice fel de emotie, traiam doar sa joc, sa recuperez bani. In tot acest timp, lunar, le promiteam parintilor ca e ultima data, ca am fost slab din nou. Nu pot descrie in cuvinte cat de mult am ranit-o pe mama. Nu pot sa imi dau seama de cate dati plangea in fata mea si ma implora sa ma opresc, plangeam si eu dupa, promiteam ca a fost ultima oara, pana venea ziua de salariu. Imi dadeam auto-excludere pe un site, doar ca sa deschid cate un cont nou pe alta platforma, ca na, ai de unde alege.

Norocul a revenit peste mine inca o data. Mai rau ca niciodata. Deschisesem cont pe un casino, iar cu o depunere de 300 de lei, am castigat 700 de milioane. Nu ma puneti sa dau detalii de cum s-a intamplat, insa noaptea aia a fost ca ceva scos din basme pentru mine atunci. Eram deja aproape scapat de IFN uri dupa atatea popriri, mai aveam maxim 100 datorie, si deja ma gandeam cum sa ii rasplatesc pe ai mei, ce sa cumpar, etc, aceeasi poveste de acum 3 pagini cu cei 250 de milioane.

De data asta, contul a fost verificat imediat. Nu mai aveam scuze. Insa a fost degeaba. Dupa atatia ani de alimentat o dependenta de genul, pana si 70 de mii de lei, nu erau suficienti. Imi faceam calcule in subconstient cred, si imi spunea o voce ca nu e destul, ai bagat mai mult de atat. Cand am castigat suma asta, nu ma mai bucuram. Nu prea am avut reactie, doar zambeam in coltul gurii, si ma simteam putin mai usurat, insa nu mai simteam aceeasi nebunie. Era ciudat, insa nu-mi pasa, trebuia sa joc. Trebuia sa castig mai mult, si acum, aveam de unde, aveam buget, era imposibil sa pierd iar.

Din 70k, am retras 40k. Restul de 300 de milioane au fost jucati in 2 ore, maxim, pentru ca pe acel casino, miza maxima era de 500 de lei, si categoric, pe miza aia aveam eu sa fac miliarde. Cand m-am vazut fara acesti 30k, am inceput sa depun din cei 40k ramasi. Depuneam cate 5 mii de lei, si la fel, 10 maini pe 500 de lei. Cu mana pe inima spun ca in maxim o ora, soldul de la banca era 0. Jucasem tot. Tot.

Eram in stare de soc, imi dadeam pumni in cap, si vorbeam singur. Nu mai gandeam logic. Asa ca, singurul lucru care mi-a venit in cap, a fost sa fac iar credite la IFN urile pe care le achitasem, ca astia nu tin cont ca esti in biroul de credit. Zis si facut, in 20 minute, luasem inca 15 mii de lei de la mai multe IFN uri, care au fost la fel de repede pierduti.

Tot ceea ce zic mai sus s-a intamplat intr-o singura noapte, in cateva ore. A fost prima seara in care am vrut sa ma sinucid. Deja imi pierdusem controlul si nu mai vedeam scapare. Avand in vedere ca scriu asta acum, se pare ca ceva din mine nu m-a lasat sa duc planul la capat.

Mi-am gasit curajul sa le spun parintilor tot. Tot ceea ce am facut, toti anii in care am jucat, toate datoriile, toate minciunile. Insa de data asta, a fost ceva diferit. Nu le-am promis ca e ultima oara cum faceam mereu, ci le-am zis ca nu ma pot opri. Le-am zis ca am nevoie de ajutorul lor. Nu financiar, ci psihic.

O spun cu mana pe inima, si ma repet, cand le-am recunoscut tot, inclusiv gandurile legate de suicid, toate datoriile, toate datile in care i-am mintit, m-am simtit eliberat. De toata povara, si de tot chinul pe care mi l-am creeat singur in toti anii astia. Nu m-au judecat o secunda, nu au tipat, nu m-au dat afara din casa, desi meritam asta pe deplin.

Le-am dat lor buletinul meu, sa nu mai fiu tentat sa fac IFN-uri, le-am dat acces la aplicatia de homebanking, le-am dat cardul de salariu. Practic, am cedat orice finante aveam direct catre ei, sa nu am acces la bani.

Mi-am dat autoexcludere pe TOATE site-urile din Romania. Mi-am instalat BetBlocker pe telefon. Daca esti pana aici si citesti inca, iti recomand sa descarci aplicatia, blocheaza orice tine de casino si e ireversibil timp de 5 ani.

Intr-un final, a trecut o saptamana de cand am facut schimbarea asta. O saptamana. Pare ciudat si dubios, insa a fost pentru prima oara in ultimii 4, 5 ani cand am stat o saptamana fara sa ma gandesc la jocuri de noroc sau sa joc efectiv. Dupa saptamana asta, am inceput sa ma regasesc pe mine insumi. Eram constienti de datoriile pe care le aveam inca, insa nu ma interesa. Voiam sa le platesc muncind, sa ma chinui pentru ele, ca erau tot de mine facute. Voiam practic sa ma vindec pe calea grea. Ai mei isi revenisera cu banii, si s-au oferit sa le plateasca ei, insa nu am putut sa accept.

A trecut un an de atunci. Un an. Pentru multi, nu e nimic wow, insa pentru mine a fost un an in care am invatat sa apreciez viata din nou. A fost un an in care m-am vindecat. A fost un an in care m-am apucat de sport, acasa, flotari grupa mare. Mi-a revenit pofta de viata, de mancare, de oameni, de familie. Am simtit cum imi infloreste sufletul. Ma simteam de parca abia ma nascusem si gasisem din nou placerea de a face mici lucruri, de a trai.

In momentul de fata, ma consider vindecat de toate astea. Cum am reusit? Mi-am recunoscut mie ca am o problema. Mi-am taiat accesul la bani, sa nu fiu tentat. M-am izolat in casa luni de zile si am lucrat cu mine. Am invatat sa-mi controlez impulsurile. Am citit despre povestile altor oameni. Am facut sport, am tras de mine zilnic sa nu treaca o zi fara sa fac 200 de flotari, era o pedeaspa pe care mi-o dadeam singur. Cel mai important, am realizat ca nu pot renunta de unul singur. Pentru mine, mama, a fost cel mai bun psiholog. Cel mai bun prieten, si omul caruia i-am putut spune tot. Poate multi dintre voi nu aveti o relatie de genul cu parintii, insa se pot gasi solutii.

Dependenta de jocuri de noroc e mai nenorocita decat cea de droguri, psihic vorbind. Elibereaza mai multa dopamina in creier decat heroina. De aia e atat de greu sa renunti.

Insa TOT CE PORNESTE DIN CREIER, DIN CREIER SE SI REZOLVA.

Imagineaa-ti cum o sa iti fie viata cand te simti propriul tau stapan. Cand iti demonstrezi ca desi ti-ai provocat rau tie si celor din jurul tau, tot esti capabil sa te salvezi si sa-i salvezi si pe ei. Gandeste-te ce gust o sa aiba cafeaua dimineata cand o bei fara noduri in gat. Gandeste-te ce exemplu ai fi pentru prietenii tai, familia ta, cand le-ai demonstra ce om puternic esti.

Exista o scapare din chestia asta, iar daca esti ca mine, nu ai sa poti sa scapi singur. Insa ia aminte, o saptamana daca reusesti sa stai fara sa te gandesti la jocuri/sau sa joci, nu esti dependent. Esti doar impulsiv, si nu-ti controlezi emotiile. Creierul daca nu-l antrenezi, e mai mereu impotriva ta.

Daca reusesti sa scapi singur, fara ajutorul nimanui, atunci esti capabil sa faci orice iti propui in viata asta.

De la 61kg am ajuns la 83, am obtinul fizicul pe care mi-l doream, si am descoperit sentimentul de a iti lua ceva cu banii munciti. A fost greu, am fost fara bani luni de zile, fara NICIUN leu. Norocul meu a fost ca am familia pe care o am. Oameni pentru care mi-as da viata oricand, fara sa stau pe ganduri o secunda.

Daca ai citit toata chestia asta, deja e un semn ca vrei sa te lasi, si mai ales, ca poti sa le lasi. Cauta orice te ajuta, pana si religie, insa ai grija sa nu devii un fanatic pocait. Gaseste echilibrul de care ai nevoie, trage mult timp sa iti repari greselile si achita-ti datoriile singur. O sa merite.

Sunt mult mai multe de zis, as putea scrie fara sa ma opresc, insa cred ca am spus ce era mai important.

Salutare.